Eu sunt propriul meu idol!

    Urăsc etichetele de pânză de la guler de azi in colo pana se vor inventa haine de unica folosinta. Tocmai am distrus un tricou nou pentru că am vrut s-o dau jos. L-aş omorî în bătaie cu cureaua de la ceas pe ăla de le-a inventat. Cât poţi să fii de bou, iresponsabil:D să pui pe o haină de altminteri comodă o chestie imbecilă care o transforma în centura lu’ Pascal?(ah, da. Să vadă lumea ai o dovadă clară că porţi haine “de firmă”. Dacă se poate (poate le dau idei…) să facă etichete cu cristale Swarowski sau cu extras de aloe vera. Sau cu inserţie de titaniu şi efect Peltier. Vă rog eu, la naiba…muriţi.)

Si totusi cine m-a invatat sa-mi distrug singur viata? Sa caut tot timpu ce este mai rau si mai penibil lucru posibil care mi s-ar putea intampla si sa-l fac din gand fapt. Totul pare asa de usor cand vrei sa faci totu pe invers decat cum ar trebui sa fie in mod normal, logic si probabil si uman daca stai sa pui in calcul si unele suflete pierdute pe drumurile proaspat asfaltate, dar care ascund alte sute de amintiri sub asfaltul nou. I don`t get it..ce dracu am cu drumurile, au inceput sa ma obsedeze intr-un fel care incepe sa ma deranjeze.

As vrea sa pot sa pun un timestamp pe tot ce inseamna “eu” si sa rewind vreo cativa ani…macar 2-3, oare as fi procedat in unele situatii altfel? Nu cred sau poate ca da…who the fuck knows? Si totusi rosu nu-i ca verde. De ce? Fiindca pe rosu mori si pe verde sufletul rade.

Desi nu stiu exact daca sufletul chiar rade sau doar ne prefacem noi ca fiinte umane ce suntem ca avem suflet. Ea a plecat …mi-a lasat ceva amanet, acu imi aduc aminte si de versuri de cacat. Da nah, nu ai cum sa te opui societatii in care traim.

La tine ce culoare predomina in suflet? Oare ai o culoare in suflet? Sau esti gri ca Bucurestiul in zilele lui bune? Ca in rest e cam plin de “ma-ntelegi”. Totusi daca as putea sa exprim tot ce am trait pana acum intr-o singura culoare as alege portocaliu. Nu stiu de ce si pentru ce…mai ales de unde. Totul a fost repede, spontan, nevinovat si totusi plin de pacate desi nu cred in ele. Totul a fost scurt si concis, nimic mai mult nimic mai putin. Frumos si scurt, exact ca intr-un film softporn de proasta calitate: “You can hear but can`t watch!”. Enjoy ppl totusi cred ca cineva ma iubeste intr-un fel sau altu numai ca ii este frica sa recunoasca. Feel my orange?

Am inceput sa las geamul deschis cand plec dimineata la liceu. E momentul sa imi schimb hainele de iarna cu cele de vara.
Muncitorii de la biserica de vis-a-vis nu mai au pufoaicele pe ei. Totul incepe sa se lumineze. De la ziua care se mareste incetisor pana la culoarea Constantei plina de acelasi banal in fiecare zi, singura scapare gasind-o in mare.
Am trait pana acum in Constanta.

Iubesc si urasc orasul asta in acelasi timp. Il iubesc ca are ritmul asta rapid de viata care ma face si pe mine sa nu stau, sa incerc sa caut noi provocari. Il iubesc cand infloresc copacii primavara in parc si parca se schimba, se inveseleste urasc ipocrizia din orasul asta. Urasc ca stau la un semafor si cate o ora. Urasc inrairea oamenilor in cautarea lor disperata dupa bani.

Ieri eram la semafor. Ca de obicei pe blvd. Al. Lapusneanu se lucra ” cu drag si spor” in dulcea traditie romaneasca cu castile de protectie facute gramada la un loc ca sa nu se ia vopseaua de pe ele sau doamne fereste sa se zgarie, cu muncitorii in tenesi ponositi cu sireturi rupte. De ce am observat lucrurile astea? Pentru ca munceau langa fiare ruginite si pietre grele pe care le carau cu carca in timp de utilajele stateau pe marginea drumului. Era si un domn in costum a carui masina era pusa pe avarii langa marea groapa din mijlocul drumului ocupand o banda din si asa ingustul bulevard ramas, un domn cu pantofii lacuiti care inspecta santierul. Sunt curios cate picioare rupte sau degete lovite vor fi pana la terminarea santierului. Am vazut cum se demonteaza sinele de tramvai. 2 -3 muncitori cu cate o ranga in mana scot sina incet incet din lacasul ei, apoi vin ceilalti care privesc munca si ridica sina pe umeri si o incarca impreuna in utilaj. La fel strang si bolovanii . Ii ridica in brate si ii pun in cuva buldozerului.

De ce ma infurie toata aceasta “treaba romaneasca” ? Pentru ca oamenii aia vor ajunge la unul din colegii mei de la spital pentru niste accidente care puteau fi evitate usor, sau mai tarziu vor avea probleme osoase si vor suferi continuu pentru o prostie. E adevarat acum castiga foarte mult din cate am auzit , dar oare merita pe termen lung?
De ce oare nu invatam sa ne protejam? Oare ne-a disparut de tot instinctul de autoconservare? De ce nu ne putem bucura de o zi frumoasa ca aceasta?
Poate inca nu e prea tarziu.
A venit primavara. Poate intra un pic si in sufletele noastre, sau poate a plecat deja…odata cu foaia rupta din caiet.

Nu stiu ce s-a intamplat, unde s-a inceput, unde am gresit, unde s-a terminat… Ideea principala este ca s-a terminat. Nu stiu cum si de ce. Totul a pornit de la un simplu gand, un gand lasat de constient sa se plimbe liber fara restrictii sau alte impedimente ce l-ar putea transforma in vorba  si dupa, in fapte.

Singura intrebare care se mai vehiculeaza in mintea mea e de ce?

Stii ce?

Esti gandul meu bun cand ma ascund in fum. Punct.

Tot ce ajungi sa simti, tot ce ajungi sa speri, sa vrei sa dai si totodata sa vrei sa iei, se pierde odata cu tine. Te uiti in jur e alta lume, alta gandire, alt aspect. Ai fost aici vreodata sau e prima data cand mergi cu pasi incet spre propria ta personalitate. Oare ai o personalitate a ta sau ti-ai facut-o din ramasitele fiecarui individ pe care l-ai cunoscut si ti-a placut ceva anume, acel ceva care probabil iti lipsea de multa vreme, ceva ce te-ar fi completat ca persoana, ca intelect. Oare tot ce acumulezi o viata intreaga se pierde pe parcurs prin anumite experiente sau se acumuleaza si ajungi la apogeul persoanei cu care te-ai afisat tot timpu de la nastere?

Gandeste-te ca tu nu exista fara acel “tu” negativ, fiecare parte buna isi are parte proasta. Si ce se intampla atunci cand partea proasta o depaseste pe aia buna? Te intrebi, oare asa e bine? Insa nu te auzi decat pe tine chiar daca ai acumulat o groaza de cunostinte care teoretic ar putea sa-ti raspunda usor la aceasta intrebare. Totusi omul se intreaba, oare asa este bine? Si totul se termina printr-o ultima fraza care ramane dincolo de ani.

Deci nu-mi vine sa cred cum si-au batut astia joc de noi cu variantele “scrambled”. Cea mai mare porcarie de la inventarea veceului fara capac incoace. Chiar nu vad farmecu celor 300 de variante la Limba Romana, 100 pentru fiecare subiect. Ca sa va convingeti luati variantele : http://subiecte2008.edu.ro/bacalaureat/subiecte/A_limba_si_literatura_romana.zip

Totusi cei care mai dau si la mate, ii compatimesc, nush cum m-as fi descurcat si cu matematica pe capu meu. Si acum ar trebui sa punem cate-o lumanare in fiecare duminica si sa ne rugam sa trecem nu? Ma rog sau poate chiar sa invatam. Succes tuturor!

Totul incepe frumos cu ce crezi? Alcool, tutun, pasiuni, rock, trance si jazz in sufletele noastre mici dar mari si generoase.

Prima data simti cand cerul se apleaca obosit catre tine, picurand incet lacrimile fine, vad cand orizontul se inchide si nu te lasa sa uiti acea iubire ce-n suflet te apasa probabil prima data cand ai crezut ca ai simtit-o si evident ca nu-ti dai seama ca este doar trecatoare. Privirea te cheama spre visare, sa traiesti eternitatea impreuna, dar cu cine? Ai vrea sa nu cunosti nici durere, nici uitare, doar zile senine si cerul albastru deasupra ta. Auzi cum toate se nasc inca o data, cum se ridica suflete fara pata, cum se deschid ale infinitului porti de sticla, porti ce vor deveni din ce in ce mai greu de deschis odata cu inaintarea in varsta.
Te strang uneori pasii si vrei sa treaca mai repede, dar nu…in privire ti se citeste pofta de viata si rasul in joc de petale, iti daruiesti fiecare zambet ca si cum ar fi ultimul, si furi amintiri ascunse in soapte domoale. Esti zambet si lacrimi pe acelasi obraz, esti ras, durere si vise, esti pus pe sotii si plin de haz, si ca genele inchise – esti basmul frumos dorit de un copil, sarutul furat la intamplare, versul stangaci in nopti de aprilie, esti prima si utima floare care arata tot ce poate doar prin simpla prezenta.
Mainile toate duioase si moi, vrei sa soptesti vorbe ce nu se pot rosti, iar rasul purtat in gand de amandoi, este miezul de noapte si zorii de zi. Tot ce ai vrea sa simti si tot ce ai putea sa simti vreodata.

Crezi ca esti un zbor frant, o poveste minunata, o farama dintr-un suflet bland, o melodie pe aripi neterminata, un pas descult pe o palma, un inceput nou, un zambet pierdut in rasul tau, eu..eu sunt o scrisoare plina de secrete dar niciodata citita.

As vrea sa dau de veste dar sunt printre altele pitita, sunt un vis pentru ale tale dorinte, eu sunt o fereastra deschisa pentru zborul viselor tale.

Dar geamurile ti-au inghetat fara rost, in ierni de asteptare, acum totul e “a fost” , gandurile ti-au ajuns pasari ingenucheate-n zbor, cu aripile frante de cerurile grele purtand spre implinirea arcadelor de stele, intaiul pas invins al prabusirii lor. Si totusi prabusirea nu este sfarsitul, este o poarta deschisa catre o alta impresie despre tot ce credeai ca stii. Unde sunt?

Ma gasesti pierzandu-ma printre vise, imaginandu-mi ca-ti pasa de mine,inconjurat de proprii mei demoni, pe terasa necunoscuta pentru altii, inauntrul meu e plin de intuneric, nu mai e strop de culoare.Tu ai sters curcubeul sufletului meu, mi-am dorit sa te am printre ganduri ametite de un absint flambat si o tigara buna dar apartin coroanei unui mar din gradina ta. Am ajuns o banala garofita pe marginea strazii. Si astept sa fiu salvat de cineva care sa mi inteleaga cuvintele ce par a fi legate fara sens…

Totul pare asa de usor cand sunt tigari, bautura si bloguri.

So…welcome back..for me. Am revenit cu forte proaspete si ca sa demonstrez nu cred ca voi face ceva dar oricum e bine de stiut. E 1 martie ladies and gentlemens ladies, ca totusi este dedicata femeilor si nu dulailor.Colorate, stralucitoare, parfumate si alte calitati care le-am vazut in randul martisoarelor date spre vanzare de majoritatea comerciantilor din fata magazinului Tomis, comercianti ce probabil o vor lua la fuga cu prima ocazie cand vine garda sau cine stie…pentru ei probabil azi e ziua spagii.Tot in fata la tomis e un nene cu acordeonu care canta atat de pasional incat mi-au dat lacrimile pe nas..si s-au scurs pe jos ca o dara de ulei de la o dacie din 93`. El zicea cam asa: Sunt visul oricarei femei..pacat ca toate-s treze…:))Oricum le facea cam pe toate tipele de acolo sa rada pana cand le cadea ficatu pe jos. So it`s a good sign nu? Ideea e sa fie doamnele, domnisoarele si fetele fericite azi..fiindca o merita. Barbatzii la kkt cu voi. See`ya in a few days..

Sincer nu stiu cum sa incep postu ca e cam ciudat..dar cam asa este si starea mea de acum…o parte vrea alta respinge tot ce misca. Si apoi apare ea care este ca un gand  bun cand ma ascund in fum. Totul se poate termina la un simplu gest si se poate continua la fel de usor. Ideea principala este sa identific acel gest..ce are putea sa faca ceva sa mearga bine…sa fie frumos si etc all that shit. Cand nu stii unde mergi, sau te gandesti la ce gandesti in acel moment, inseamna ca ai ajuns la capat..nu capatu` ala…capatu unei trepte din viata. Atunci se intampla sa trebuiasca sa faci multe chestii care iti influentzeaza viata intr-un mod destul de ciudat dar pana la urma simti urmele pe tine dupa fiecare actiune care o faci. Ca sa nu zica lumea ca sunt nepasator, imi cer scuze pentru toti care i-am facut sa simta unele lucruri neplacute in urma mea..si sunt destul persoane care ma vor aproba in aceasta privinta. Dar n-am ce sa fac sunt unele lucruri care ori le-am facut din nepasare, ori din obligativitate fata de situatia in care ma aflam. Mai mult imi pare rau ca nu pot sa indrept nimic din ce am facut si nici nu am indreptat cand am avut ocazia. Pana la urma cam la asta se reduce viata …la ce faci si la ce nu faci. In urma lor se tzese masca pe care o porti toata viata. Aaa era sa uit ii doresc si la multi ani Andrei fiindca e ziua ei maine si vom face tot posibilu sa simta ca e ziua ei. So…see u next time i`ll get a little free time left.