Let`s Play Again…

November 30th, 2007 by Dmitriy

Umbla leapsa pe un blog…umbla ochiu meu pe el si te gandesti sa lepsuiesti si tu in continuare. Asa ca daca te-a lovit cineva in barna cu leapsa raspunde inapoi…cu aceeasi leapsa. De data asta m-a trasnit Pilu…pentru a 2-a sau a 3-a oara cred. I-as da cu leapsa inapoi dar din pacate contravine regulamentului de ordine interioara a blogosferei. So ca sa vad pe cine trasnesc trebuie sa termin leapsa nu?

1. Cel mai prost/stupid/mirlan/libidinos/retard om politic roman?

Personal mi se pare pe locu 1 Vadim Tudor, urmat de Mircea Geoana si tot PSD`u in frunte cu nea Iliescula .

2. Cel mai misto blogger roman?

Nu as putea sa pun unu singur fiindca am multi care se lupta sa ocupe pozitia asta…cel putin pentru mine. Si nominalizatii sunt: Pilu, Fata cu Cafeaua, Andu, Fata cu Chibritu si probabil Roxana. Prefer bloggerii care chiar au ceva de zis si o zic intr-un fel propriu nu numai strict jurnalistic.

3. Cea mai naspa persoana publica promovata in acest an de media romaneasca?

Nu prea ma uit la TV dar totusi am auzit de Elodia “spumoasa”, ” perversa” si alte apelative dragute la adresa ei care au adus-o in varful audientei.

Si acum partea care-mi place cel mai mult. Asteptati pana la urmatoarea leapsa pana cand ma voi gandi pe cine trasnesc cu leapsa. Tzeapa ha ha ha! Scuze era ho ho ho! Meri Crismas chids! Santa is a pervert.

Posted in Viatza mea | 2 Comments »

Becali versatu`

November 27th, 2007 by Dmitriy

becali_copy.jpg

Celebrul designer vestimentar Gianni Versace, mort in 1997, a lasat in urma lui o marca prestigioasa. Ce s-a gandit oierul nostru no.1, Gigi Becali… si-a propus sa creeze o colectie vestimentara de lux, care sa-i poarte numele ca doar e la moda si poate va multumi pe cineva de sus prin acest fel de a se exterioriza.

Finantatorul Stelei crede ca are puterea sa consacre marca Becali ca o marca de succes si in domeniul modei, nu doar in politica sau in fotbal. “Domnul Becali nu exclude ca in viitorul apropiat sa investeasca, printre altele, si in industria modei, sa scoata pe piata costume marca Becali, camasi Becali sau cravate Becali, asa cum vor exista Banca Becali sau Televiziunea Becali. De ce o astfel de marca de haine n-ar deveni la fel de cunoscuta sau, poate, mai cunoscuta decat celebra marca Gianni Versace?!”, a declarat avocatul Catalin Ciubota, angajat de catre miliardar ca sa obtina, in instanta, recunoasterea marcii “Becali”. Nu inteleg  de ce n-ar scoate  niste cduri cu felul lui de-a vorbi si exprima.  Am auzit azi o vorba interesanta….promiscuitate intelectuala. Oare are vreo legatura? Oricum are curaj cat pentru 10 turme domnul Becali.

Criticii de moda afirma ca o asemenea linie vestimentara ar avea succes cu caru, fiindca Gigi Becali reprezinta un nume puternic (de stupid)  in orice domeniu chiar daca Steaua nu a scos nici un punct din grupele Champions League si chiar daca a pierdut alegerile pentru europalavragistul roman. Daca ar investi in moda si ar atrage de partea lui profesionisti adevarati, ar putea castiga bani si din aceasta afacere, mai arata specialistii din lumea modei sustin critici din lumea modei. Probabil si aia gandesc pe banii lui so..

Potrivit acestora, intre Versace si Becali ar exista si anumite similitudini: “Linia vestimentara Versace este una stralucitoare, care epateaza prin folosirea auriului si a argintiului. Aceasta inclinare catre auriu o are si Gigi Becali, care si-a tapat interiorul Palatului cu aur de 24 de carate! Iata ca, macar din acest punct de vedere, o astfel de linie vestimentara marca Becali ar avea tendinte asemanatoare cu ale lui Versace”. Eu zic ca domnul Beccalli ar trebui sa-si schimbe numele intai in Bursace…asa va avea posibilitatea sa revolutioneze “fashionu” ciobenesc din intreaga lume.

Pace pe Pamant si tineti cu Steaua! Ca altfel o sa ajungeti imbracati de Beac Becali.

Posted in Evenimente | 1 Comment »

Bafta baietii!

November 27th, 2007 by Dmitriy

Ahh doamne azi m-am plictisit intr-un hal fara de hal….m-am trezit cu noaptea in cap din cauza prostului meu obicei de a ma adapta la ora de trezire, si cum in timpul saptamanii ma trezesc pe la 8, azi m-am trezit uitandu-ma pe pereti de la 5 pana la  7 fara ceva, cand m-am dat jos din pat, mi-am cautat niste sosete groaaase si pufoase (o amintire placuta lasata de o persoana) si m-am dus sa fac cafea…ce-mi place dimineata e ca toti dorm si e liniste si bine, si poti sa stai infrigurat in bucatarie, cu parul zburlit si amuzant si cu picioarele stranse sub mine si sa sorbi incet din cafea si  sa fumezi  lasand in urma 15 min. din viata. Cel putin asa spun doctorii 1 tigara = 15 min de viata. Anyway imi place ca mirosul se imprastie prin toata casa…dimineata , inainte sa plec la scoala, stau pe scaun incolacit, si ma gandesc la oamenii care au geamurile galbene…si-mi inchipui ca fiecare se trezeste dimineata, si isi face cafea si stau inghesuiti in case si sorb din cesti, si toti au acelasi ritual, si se pregatesc sa plece la munca…ma gandesc ca lumina de la 3 de vizavi e a unui om care pleaca la birou, apoi la 4 e un copil care pleaca la scoala si care-si face sanvisuri…mai jos e o mamica ce-i face cacao cu lapte copilului inainte sa-l duca la gradinita…si poate undeva intre toate luminitele galbui aprinse e cineva ca mine, care sta ghemuit si cu palmele inclestate pe o ceasca de cafea si se gandeste la ce fac celelalte luminite…si eu sunt o luminita din multime…
trebuie sa-mi gasesc o ocupatie? probabil
vreau sa-mi gasesc o ocupatie? nu stiu…

Definitia mea? Perfect de imperfect.

Posted in Aberatzii | 2 Comments »

Ma dor aripile de atata zbor..

November 25th, 2007 by Dmitriy

Oamenii au ticuri. Stiu şi vor să ştie şi alţii. Spun “vai, eu zic frecvent x şi y”, de parcă ar spune “mamă, fii atent ce interesant sunt eu că zic x şi y”. Oamenii remarcă faptul că au luat proporţii. Si o spun foarte senini, la un pahar de vorbă, printre multe altele: “vai dragă, m-am cam ingrăşat în ultima vreme, tu ce mă sfătuieşti? să mă duc la sală, să ţin regim, parcă ştiai tu nişte pastile şi un antrenor…”(aici apar, cu mici variaţii, oamenii mereu plini de sfaturi binevoitoare din toate domeniile posibile.

Ei ştiu tot despre toate şi mereu au ceva de comentat pe marginea unui subiect, observaţii pertinente -zic ei). Oamenii n-au probleme sexuale; sexul, politica şi fotbalul sunt cele 3 chestii universal valabile la care toată lumea se pricepe. Drept urmare, fiecare se crede îndreptăţit să-şi dea cu părerea şi să-ţi arate cât de priceput e.
Flash : în lumea reală nu e soare în fiecare zi, unora nu ne stă freza perfect în fiecare dimineaţă,nu ne mândrim cu snobisme şi când ne îngrăşăm punem lacăt la frigider în loc sa visăm cai verzi pe pereţi. unii supravieţuim şi fără sex dimineaţa-la prânz şi seara. Pentru unii “dude” sunt nişte fructe. Nu ne pricepem la politică şi nici nu ne interesează să ne pricepem. La fotbal ne uităm doar ca să putem să aruncăm cu floricele ( da, floricele, nu popcorn) în sus şi să ne jucăm cu butoanele de la telecomandă. Unii ţinem cu o echipă numai de-ai dracu’, să fim gică-contra, sau sa-i enervăm pe alţii, deşi habar n-avem mai mult de 3 nume din echipa aia. Si pe unii ne enervează oamenii perfecţi şi pricepuţi şi lipsiţi de probleme.
Get a life. A real one. In spatele monitorului toţi suntem perfecţi. Nu lasati realitatea virtuala sa va acapareze viata.

Posted in Viatza mea | 1 Comment »

Eugen Cicero Trio – Romantic Cine Jazz

November 24th, 2007 by Dmitriy

Eugen Cicero Trio este o trupa din Germania, care si-a castigat renumele atat in tara cat si in afara ei. In componenta …surpriza un roman. Eugen Cicero este pianistul care “rupe pianu-n doua”. Este roman si este stabilit in Germania de ceva timp. Are studii terminate in la COnservatorul din Bucuresti, studii adica pian instrumental si compozitie. Anyway nu am avut de gand sa va povestesc de el ci de muzica lui si in special de ultimul sau album iesit pe piata.

Eugen Cicero Trio – Romantic Cine Jazz. Suna pompos dar pe buna dreptate ca virgula chiar ai ce asculta la el. Personal mie mi-a placut enorm. In fine el incearca aici sa preia anumite melodii din muzica clasica si sa le armonizeze in stil jazz, oricum vorbele nu-si au locu aici.

eugen-cicero-trio-romantic-cine-jazz-97-back.JPG

Tracklist:


  1. Eugen Cicero Trio – Cicero`s Traviata

  2. Eugen Cicero Trio – Cicero`s Brahms Symphony

  3. Eugen Cicero Trio – Cicero`s Mozart Concerto

  4. Eugen Cicero Trio – Cicero`s Albinoni Adagio

  5. Eugen Cicero Trio – Cicero`s Swinging Mascagni

  6. Eugen Cicero Trio – Cicero`s Chopin Nocturne

  7. Eugen Cicero Trio – Cicero`s Puccini

  8. Eugen Cicero Trio – Autumn Leaves

  9. Eugen Cicero Trio – Cicero`s Rachmaninoff Concerto

  10. Eugen Cicero Trio – Cicero`s Schumann Traumerei

  11. Eugen Cicero Trio – Someday my prince will come

  12. Eugen Cicero Trio – Cicero`s Nutcracker

  13. Eugen Cicero Trio – Cicero`s Rhapsody in Blue.


Din tot albumu piesele care mi-au facut urechea sa zboare au fost “Autumn Leaves” – faimoasa “Frunze Moarte” si Rhapsody in Blue. Toate piesele devin o experienta placuta dar astea 2 m-au facut sa dau de 2 ori clik si sa pun winampu pe repeat.

Autumn Leaves :

Rhapsody in Blue : 

Posted in Music | 1 Comment »

Copil mic fiind, scutece coloram

November 22nd, 2007 by Dmitriy

De ce? Nici eu nu stiu. Cert e ce tata era foarte bucuros cand am inceput sa fac la olita. Era una din aia alba, rotunda: clasica, ce mai.
Dar sa revenim la scutece. Erau din alea gen paturica, roz cu alb. Sau sa fi fost rosu cu alb. Mai degraba. Avand in vedere ca mama le fierbea in ceva oala din aluminiu parca si mai punea si ceva clor parca. Oricum, nu asta e important.
Important este ca acuma nu am mai avut scutec si nici olita si am facut pe mine. Are cineva clor?

Posted in Aberatzii | No Comments »

Eu acelasi…

November 22nd, 2007 by Dmitriy

Nu pot spune ca am o viata monotona pentru ca nu pot spune ca am o viata. In fiecare zi ma trezesc la aceeasi ora si-mi beau aceeasi cafeaua si imi fumez tigara. Ma imbrac cu aceleasi haine demodate si alerg sa prind autobuzul. Acelasi autobuz, in care vad mereu aceiasi oameni cu fete supte si ochi incercanati.
Ma duc la scoala. Acelasi liceu la care voi merge pana ma vor scoate la pensie. Lucrez toata ziua alaturi de sufletul meu pe care il ador si care niciodata nu-mi observa prezenta. De la geamul liceului vad aceeasi biserica facuta cu ajutorul unui cort in care – si face veacul niste oameni care nu imi imaginez ce vor de la viata sau de la ei in moment ce fac 2 biserici si 1 catedrala intr-un singur parc. Vad aceeasi oameni care duc lipsa de nelipsuri si totusi nimeni nu le da niciodata nimic, nimanui nu-i pasa.

Dupa ce-mi termin norma de serviciu in slujba liceului, iau acelasi autobuz spre casa. Vad figuri posomorate, altele decat cele de dimineata, dar si mai extenuate. Nimeni nu se bucura, indiferent unde ar merge. Pe drum, ma inconjoara aceeasi haita de caini hamesiti. In hol ma asteapta o pisica, hoinara dar a inceput sa doarma la noi in bloc, pe langa asta era flamanda ca de obicei, nici nu ma mir…daca sunt oameni flamanzi n-ar trebui sa zic nimic de animale nu? Asa ar fi corect. O iau in brate, o hranesc cu mangaieri si intru in casa cu gandul sa scriu ceva pe blog. Insa imi lipseste spiritul selectiv pentru a alege una din milioanele de idei ce-mi trec prin cap. Pe monitoru – ochiul unei lumi virtuale, aceeasi oameni inexistenti, bogati si nefericiti se prefac ca-si traiesc stupidele drame amoroase. Cand ma mai intorc acasa, noaptea tarziu, ma pandeste curios aceaasi vecina care sufera mereu de insomnie. De fapt, nici macar nu ma pandeste pe mine, ci pe oricine vine acasa noaptea tarziu. Nimeni nu se intereseaza de mine pentru ca nici eu nu ma interesez de nimeni.

Spre sfarsitul zilei iau drumul Teatrului National ca sa-mi satisfac setea de muzica care se acumuleaza in fiecare zi din ce in ce mai mult, o sete la care nu pot face fata niciodata. Dupa ce termin, plec acasa cu o durere placuta de cap si iar aceeasi oameni, aceeasi stare, cred ca am nimerit si acelasi troleu pana la urma.

Stiu ca ma voi trezi mereu in acelasi pat si nimic nu se va schimba. Nu-mi voi da seama cand se va termina povestea asta pentru ca nu-mi dau seama nici cand a inceput.
Speranta a intrat si ea in rutina. Asa ca nici nu mai stiu ce sper sau daca sper. Nu mai simt plictiseala, dezamagirea sau oboseala. Eu le-am avut pe toate, dintotdeauna. Eu, acelasi.

Posted in Viatza mea | 2 Comments »

Asa nu…Asa da Who the fuck knows?

November 20th, 2007 by Dmitriy

Mi-a adus cineva un teanc de foi tiparite, printre care am gasit urmatorul text, care m-a lasat cu gandurile suspendate gandindu-ma ca viata ar fi putu fi altfel daca faceam unele gesturi in unele momente.

“Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca. Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita” dar “oricum ai taia, orice lucru are doua fete”. Un lucru in care m-am luptat sa cred este ca “trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea. Dar tu esti responsabil pentru ceea ce devii.” Depinde ce contine acel trecut pentru ca unele fapte nu pot fi ignorate si unele consecinte nu pot fi surmontate. Esti omul trecutului tau indiferent ca o accepti sau daca te ascunzi dupa propria ta masca de fier.

Esti optimist, nu esti prost, ai expectante mari de la tine si de la ei, le oferi sinceritate, respect, apoi refuzi sa o mai faci, le intorci spatele, le arati ca nimeni nu e de neinlocuit, incerci sa te convingi si pe tine de asta, urli, te intrebi cand ai avut timp sa gresesti atat de mult. Si atunci inveti ca “indiferent cat de mult suferi, lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta”. Iti propui sa pedepsesti orice urma de slabiciune care apare in tine pentru ca “doi oameni pot privi acelasi lucru si pot vedea ceva total diferit”. Si alegi ca ce vezi tu e corect incercand sa stabilesti niste certitudini. Slabiciunea (sentimentul) pentru cineva iti creste disponibilitatea catre ascultarea cu atentie a parerii lui si asta ar darama edificiul tau. Apoi mai cresti un pic si, da, vezi ca nu esti centrul universului si ca lumea merge linistita inainte fara participarea ta activa la ceva, la orice. Te repliezi, iti redefinesti parametrii si cred ca atunci inveti ca “cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata”. Te uiti in urma si vezi ca mai mult de jumatate dintre alegerile care ti-au trasat drumul nu au fost ale tale si din restul mare parte au fost facute prin excludere mai degraba decat prin afinitati reale… Pentru ca acea prima idee a ramas: asa nu! dar cum? Te sperii de tine, te urasti, te condamni si te blamezi. Te refugiezi intr-o noua idee: “nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii. Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti”. Dar (ca sa vezi!!!) nu esti omul care sa dea vina pe altii. Preferi sa continui cu ideea de “eu sunt singurul de vina” decat sa faci persoana la care tii sa sufere intr-un fel sau altu.

Si ei au avut motivatiile lor, si ei sunt oameni ai trecutului lor. Nu poti sa te ierti pentru ca dintr-un punct puteai schimba ceva. Puteai sa schimbi macazul si sa intri in alta lupta. Aici e mai delicat pentru ca, vezi tu, e ca intr-un sistem opresiv… Ani de zile scopul tau e sa-l subminezi, iar cand el se surpa te trezesti fara obiectul urii, fara dusman. Esti liber… Dar prea tarziu. In toata acea perioada de izolare sperai in lucruri de genul “sunt oameni care te iubesc dar nu stiu s-o arate”. Revelatia de dupa razboi e tocmai confirmarea! Te bucuri dar nu mai poti sa te dedici lor cum ai fi facut-o daca nu te-ar fi tarat prin suparari. Devii circumspect dar constiinta iti spune ca arunci “cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat. Dar nu am dreptul sa fiu si RAU”. Nu vrei sa-i dezamagesti dar diferentele sunt deja prea mari si orice fapta a ta pare o rautate. Ei te-au pierdut undeva pe drum si nu te mai cunosc pentru ca au fost absenti la schimbarile petrecute in tine in toti anii astia. Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama unde sa tragi linie intre a fi ambil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile”. Ca un leitmotiv, consideri ca vina iti apartine si te macina cum sa faci ca sa pastrezi echilibrul intre ce vrei tu si ce vor ei. Fugi dintr-o extrema intr-alta: te izolezi sau te dedici in intregime anturajului. Cauti mereu varianta aia care sa contrasteze cu asa nu-ul. Mai inveti cu dezamagire ca asa nu-urile sunt inca multe altele decat ala initial de care fugeai. Si apoi… “viata iti poate fi schimbata in cateva ore de catre oameni care nici nu te cunosc”. Pentru ca iti ilumineaza toate lucrurile pe care le-ai invatat si tu nu stiai ca le stii.

Din pacate, cele de mai sus reflecta intocmai viata mea din ultima perioada, ca si cand Paler ar fi fost duhovnicul meu secret. Mare noroc am avut sa aflu de Paler “asta” care chiar m-a fascinat din cateva randuri. S-ar putea sa-mi fi gasit al doilea favorit din literatura romana pe langa Bacovia.

Posted in Viatza mea | 4 Comments »

Varsta femeilor

November 20th, 2007 by Dmitriy

Stiu ca postu asta va intra in contradictie directa cu ” De ce iubim femeile?” dar am ras pana a iesit apa din mine. Cea de langa mine mi-a zis ca sunt lacrimi. Eu am ras, si m-am mirat…eu? lacrimi?? Nu conteaza ce scoateti din voi cand cititi acest post, eu am ras drept urmare m-am exteriorizat intr-un fel placut, util si distractiv pentru mine si inima mea. Stiu ca sunt un trist ca pun postu asta. Dar asta pot sa o zic doar eu asha ca shht. Si ce daca sunt eu? Considerati-o ca pe o scapare de-a mea.

1.Varsta femeilor in raport cu continentele lumii:
20 – 30 fierbinti ca Africa
30 – 40 salbatice ca Asia
40 – 50 technic asa de avansate ca America
50 – 60 secatuite de resurse ca Europa
60 – 70 lipsite de contact ca Australia
70 – 80 reci ca Antarctica

2.Varsta femeilor in raport cu produsele din struguri
15-20 de ani: MUST DULCE (placut, dar nu renteaza sa bei prea mult)
20-25 de ani: TULBUREL (fierbe, pisca, te ameteste, dar nu te imbata)
25-35 de ani: VIN ROSU (are buchet, grade, aroma, te infierbanta si te imbata)
35-45 de ani: SAMPANIE (vita ajunsa la apogeu, noblete, finete, rafinament, spuma si dulceata, parfum, te imbata si te da gata)
50-55 de ani: DROJDIE (amara, toxica)
60-70 de ani: OTET (acru, bun pentru muraturi)

3.Varsta barbatilor in raport cu instrumentele muzicale
15-20 de ani: COBZA (canta mereu si degeaba)
20-30 de ani: SAXOFON (se acordeaza usor, pe toate gamele, si variaza)
30-40 de ani: VIOARA (se acordeaza mai greu, dar lung)
40-50 de ani: TOBA (face zgomot de pomana)
50-60 de ani: DRAMBA (se acordeaza cu degetul si se canta cu limba)

5.Varsta barbatilor in raport cu trenurile:
20 – 30 ca un marfar: se opresc in orice halta
30 – 40 ca un personal: circula regulat si se opresc in toate statiile
40 – 50 ca un accelerat: circula rar dar bine si se opresc doar in statiile importante
50 – 60 ca un rapid: circula rar si ii trebuie mult timp pana sa se opreasca intr-o statie
60 – 70 ca un tren de sezon: circula numai primavara si vara si se opreste numai la o destinatie
70 – 80 ca un tren de lux cu aburi: circula numai la ocazii speciale si se opreste numai sa mai dea drumul la aburi

6.Vârsta barbatilor in raport cu bauturile (mai mult sau mai putin alcoolice):
17 ani – Bere
25 ani – Vin
35 ani – Tuica
48 ani – Palinca
66 ani – Untura de peste

7.Cum agata barbatii o femeie la diferite varste:
17 ani – Parintii mei sunt plecati in weekend.
25 ani – Prietena mea e plecata in weekend.
35 ani – Logodnica mea e plecata in weekend.
48 ani – Sotia mea e plecata in weekend.
66 ani – Sotia mea e moarta.

8.Sporturile preferate de barbati in raport cu varsta lor:
17 ani – Sex
25 ani – Sex
35 ani – Sex
48 ani – Televizorul
66 ani – Somnul

9.Sportul preferat al femeilor in raport cu varsta lor:
17 ani – Shopping
25 ani – Shopping
35 ani – Shopping
48 ani – Shopping
66 ani – Shopping

10.Fanteziile barbatilor in functie de varsta lor
17 ani – Un gol inainte de fluierul final
25 ani – Sex în avion
35 ani – Menagè a trois
48 ani – Preluarea connducerii firmei
66 ani – O sclava sexuala foarte tanara

11.Care este varsta optimala pentru casatorie in raport cu varsta (la barbati):
17 ani – 25 ani
25 ani – 35 ani
35 ani – 48 ani
48 ani – 66 ani
66 ani – 17 ani

12.Care este varsta optimala pentru casatorie in raport cu varsta actuala (la femei):
17 ani – 17 ani…
25 ani – 25 ani…
35 ani – 35 ani…
48 ani – 48 ani…
66 ani – 66 ani…

13.Stadiile vietii femeilor in raport cu varsta lor:
17 ani – Racitor de vin
25 ani – Vin alb
35 ani – Vin rosu
48 ani – Dom Perignon
66 ani – O inghititura Jack Daniels pentru a nu ramane in gat

14.Barbatul ideal pentru o femeie in raport cu varsta ei:
17 ani – Inalt, brunet si aratos
25 ani – Inalt, brunet, aratos si cu bani
35 ani – Inalt, brunet, aratos cu bani si intelegere
48 ani – Un barbat cu par
66 ani – Un barbat

16.Varsta si intalnirile cu prietenul:
17 ani – El se ofera sa plateasca
25 ani – El plateste
35 ani – El pregateste maine micul dejun
48 ani – El pregateste maine micul dejun pentru copii
66 ani – El poate sa-si mestece micul dejun

17.Definitia unei intalniri cu succes in functie de varsta
17 ani – Limba
25 ani – Micul dejun
35 ani – Nu mi-a aruncat medicatia
48 ani – Nu a trebuit sa-mi prezinte copii
66 ani – Am sosit acasa …si sunt inca in viata

18.Alte definitie a unei intâlniri cu succes in functie de varsta
17 ani – “McDonalds”
25 ani – “Mâncare pe gratis”
35 ani – “Un diamant”
48 ani – “Un diamant mare”
66 ani – “Singur acasa”

19.Modalitati de a scapa de o intalnire (la femei) in functie de varsta:
17 ani – Trebuie sa-mi spal parul
25 ani – Trebuie sa-mi spal si sa-mi frezez parul
35 ani – Trebuie sa-mi vopsesc parul
48 ani – Trebuie sa merg la coafor sa-mi vopsesc parul
66 ani – Trebuie sa merg la coafor sa-mi vopsesc peruca

Posted in Diverse | No Comments »

Despre piticii de pe creieru meu.

November 19th, 2007 by Dmitriy

Unii sunt mici, negri, luciosi si alearga foarte repede, ca niste gandaci de bucatarie. Altii sunt verzi si grasi, au pielea precum castravetii si sar precum broastele iar ceilalti, cei mai rari, sunt roz, lungi, umezi si subtiri ca niste rame, pe care, oricat as incerca sa le omor si sa le fac bucatele, traiesc in continuare. De piticii roz ma tem cel mai mult, ca n-or sa dispara niciodata.
Toti piticii mei sunt terestri, nimic nu are aripioare frumos colorate ca de fluturas.

Posted in Aberatzii | 5 Comments »

Pagina: [1] 2 3 »