Urăsc etichetele de pânză de la guler de azi in colo pana se vor inventa haine de unica folosinta. Tocmai am distrus un tricou nou pentru că am vrut s-o dau jos. L-aş omorî în bătaie cu cureaua de la ceas pe ăla de le-a inventat. Cât poţi să fii de bou, iresponsabil să [...] […]
Intamplator am aflat de Costel Nitescu si mare mi-a fost uimirea cand l-am auzit. A fost ceva ce nu credeam ca exista sincer. Mi-a intrecut orice asteptare, vis. Se pare ca Costel Nitescu a ajuns la Festivalul Sinti & Roma editia a 8-a din Germania. Oricum au o interpretare care iti doboara orice alte asteptari.
Celebrul pianist de jazz Oscar Peterson s-a stins din viata ieri lasand in spate un munte de muzica si compozitii. Se pare ca a fost gasit in casa lui de langa Toronto, fara suflare. La varsta de 82 de ani, acesta era si inca este o legenda vie in sufletele celor care i-au inteles muzica si i-au iubit-o asa cum a iubit-o si el. De-a lungul vietii, a avut colaborari cu cele mai mari personalitati din lumea jazzului: Ella Fitzgerald, Billie Holiday, Louis Armstrong, Count Basie si Charlie Parker.
Inca din anii tineretii aces Oscar Peterson s-a avantat fara prea mare judecata in muzica jazz fiind influentat de multi artisti din vremea aceea ca Nat King Cole, Teddy Wilson si nu in ultimul rand Art Tatum cu care a si fost comparat aproape in toata viata lui muzicala. De la o varsta frageda Oscar a inceput sa invete trompeta si pian dar dupa o perioada in care a suferit de tuberculoza s-a axat mai mult pe pian. Primele concerte ale sale a fost chiar la Scoala de Talente Muzicale a lui Art Tatum, o scoala la care se ajungea foarte greu, insa marele pianist a facut fata cu brio la toate provocarile la care fost supus a si cantat o piesa a lui Art Tatum, “Tiger Rag” , intr-un concert de-al sau.
La inceputul anilor 1950 a format un Trio ce avea sa devina unul dintre cele mai sonore nume din lumea muzicala a deceniului, insa dupa destule schimbari in cadrul membrilor trio-ului, formatia a devenit un cvartet care la fel a avut un mare succes multi ani.
Ca sa va dati seama cat de mare sau mic era o sa pun cateva secvente din concertele lui. Auditie placuta si pacat ca cei mari se duc prea repede.
Unul din cei mai mari jazzmani din lume si pot afirma ca este unul care a marcat providential muzica jazz si evolutia acesteia in decursul ultimilor 100 de ani. S-a nascut in Franta la 26 ianuarie 1908 si a decedat in 1997 pe 1 decembrie si m-am gandit sa scriu despre el fiindca a fost unul dintre putinii oameni care au reusit sa-si puna amprenta asuprea mea fara sa ma cunoasca in mod direct. El a pus bazele faimoasei formatii de jazz a anilor `30 Quintette du Hot Club de France impreuna cu marele chitarist Django Reinhardt.
Nu a avut o viata tocmai roz, fiind trimis la un orfelinat dupa ce mama sa a murit cand acesta avea 4 ani iar tatal sau a fost obligat sa lupte in Primul Razboi Mondial. Paradoxal avand in vedere conditiile copilariei sale, acesta a ajuns sa fie admis in Conservatorul din Paris si incet incet si-a castigat popularitatea in capitala Frantei ca virtuos al viorii. Puntea de lansare i-a fost oferita de Quintette du Hot Club de France alaturi de Django Reinhardt, trupa care din pacate s-a destramat din cauza celui de-al Doilea Razboi Mondial. Muzica insa nu poate muri decat odata cu persoana care o face. El a mai lucrat in cinematograf ca pianist colaborand cu alti instrumentisti la cantarea coloanelor sonore in cadrul institutiei. Pentru cine nu stie la acea vreme coloana sonora era asigurata live de instrumentisti chiar in sala unde se viziona filmul.
Dupa razboi acesta apare in numeroase colaborari cu mari pianisti ca Oscar Peterson, Claude Bolling si alti oameni de renume in lumea postbelica a jazzului. La sfarsitul vietii Grappelli a fost premiat cu premiul Grammy pentru cariera sa si pentru muzica oferita de-a lungul anilor, o muzica care surprinde pana acum si nu s-a rasarit nimeni deocamdata sa o depaseasca.
Niste citate a marelui violonist:
“In the cinema, I had to play Mozart principally but was allowed some Gershwin in funny films. Then I discovered jazz and my vocation and kissed Amadeus goodbye.”
“Improvisation, it is a mystery. You can write a book about it, but by the end no one still knows what it is. When I improvise and I’m in good form, I’m like somebody half sleeping. I even forget that there are people in front of me. Great improvisers are like priests, they are thinking only of their God.”
“Retirement! There isn’t a word that is more painful to my ears. Music keeps me going. It has given me everything. It’s my fountain of youth.”